În România, baza energetică a furajelor combinate este reprezentată în principal de cereale (porumb și grâu), iar nucleul proteic este asigurat din șroturi de soia și floarea-soarelui (respectiv din turtele rezultate prin presare), completate de tărâțele din morărit – o structură confirmată în literatura de specialitate și în practica din fabricile locale de furaje. În paralel, la nivelul UE, producția de furaje combinate a fost de aproximativ 144 milioane de tone în 2023 (în scădere cu 2,4% față de 2022), semn că presiunea pe eficiență și costuri crește, iar folosirea co-produselor devine o pârghie importantă.
România are un avantaj clar în acest sector: ne menținem printre primele poziții în UE la floarea-soarelui (pe suprafață și producție, lideri în 2023) și, implicit, contribuim major la producția totală a Uniunii. Acest context sugerează o disponibilitate bună de șrot/turtă de floarea-soarelui pentru furajare. În același timp, Uniunea rămâne dependentă de importuri pentru materiile prime proteice cu conținut ridicat, ceea ce susține necesitatea substituției parțiale cu co-produse locale și a unei modernizări tehnologice a acestora (stabilizare, standardizare, decorticare/fracționare).
România are resurse locale suficiente pentru a transforma fluxurile secundare în materii prime valoroase
- Disponibilitate locală: România dispune de o gamă largă de co-produse agroalimentare: șroturi și turte de floarea-soarelui și rapiță, precum și produse secundare provenite din amidonării și fabrici de bere (DDGS, CGF, borhot de bere deshidratat). Aceste fluxuri sunt deja integrate în lanțurile agroindustriale și pot constitui o bază solidă pentru extinderea utilizării în furajare.
- Volatilitate externă: Dependența Uniunii Europene de importuri pentru sursele de proteină furajeră expune producătorii la fluctuații majore de preț și disponibilitate. În acest context, orice procent de substituție cu materii prime locale contribuie la stabilizarea costurilor operaționale (OPEX) și la creșterea rezilienței sectorului.
- Cerințe de calitate & conformare: Pentru a fi integrate constant în rețetele de furajare, co-produsele trebuie standardizate din punct de vedere al umidității, conținutului de substanță uscată (TS), dimensiunii particulelor și nivelului de contaminanți. Totodată, acestea trebuie să respecte cerințele de trasabilitate și igienă prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 183/2005 și de Regulamentul (CE) nr. 767/2009
Consultech, în sprijinul fabricilor de nutrețuri și a furnizorilor de co-produse din România
1) Stabilizare & pre-procesare la sursă. Utilizarea decantoarelor și a echipamentelor Tricanter® Flottweg permite deshidratarea și fracționarea fluxurilor (proteină/fibră), cu impact direct asupra:
- controlului umidității, cu beneficii pe partea de costuri de transport și reducerea alterării;
- îndepărtării solidelor libere și a particulelor fine nedorite, ceea ce duce la curățarea fluxului și la o materie primă mai stabilă.
Separarea solid–lichid de înaltă eficiență reprezintă aplicația clasică a echipamentelor Flottweg în mediile agro-alimentare bogate în solide fine.
2) Concentrare termică, pasteurizare și recuperare de energie. Schimbătoarele de căldură HRS (DTI/DCS/DPS) pot fi integrate pentru:
- concentrarea digestatului sau a co-produselor
- pasteurizare, acolo unde schema tehnologică o impune;
- recuperarea energiei termice din buclele existente (ex. CHP, gaze arse).
Astfel, veți obține un conținut mai ridicat de substanță uscată (TS), o încărcătură microbiologică redusă și un consum specific de energie optimizat.
3) Pre-tratare mecanică & deshidratare. Echipamente precum HUBER STRAINPRESS®, sitele și filtrele cu disc sau presele cu șnec sunt soluții eficiente pentru fluxurile cu încărcare mare de solide (moară, amidonărie, berărie). Acestea asigură operare fără colmatare, continuitate în proces (fără downtime în amonte) și randament stabil.
În practică, aceste etape transformă co-produsele în materii prime predictibile: umiditate țintită, loturi omogene, parametri monitorizați (TS, temperatură, vibrații), trasabilitate end-to-end – condiția de bază pentru a intra în sfera rețetelor la scară industrială.
